Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vraja unei hyperboreene
Voi face cuminte - o vrajă nebună
Șoptind o vocală spre raza de lună...
E-o vrajă pe sec de cuvinte dulcege
Ca nimeni, nicicând, nicăieri s-o dezlege.
Spun vorbe de taină, druidic rostite
Sub lebede negre, în alb învârtite
Cu zările toate țes cerul din nou
Din sunet de nufăr, scot maci drept ecou!
Pe urma-ți sărată, pun zahăr de vis,
Din tremur de piatră, fac luceafăr nestins.
Realul să-ți fie pojghiță fragilă
Și tot ce-ai trăit, cade-aici, în argilă!
Gândirea-ți cuminte, cu tihnă, din zori
În eter ți se pierde, prin nori călători.
Acum, vraja-i vie, năvalnic te-mbată
Și ochii mei verzi - în cupa-ți - se-arată.
Aprinse miresme ce-n trup te frământă,
Pe căi nevăzute - musonic inundă.
Din ceruri și codri, până-n mări, prin coral,
Doar vrajă e-n aer! O simți ca un val!
Te arde-n priviri, se-nfiltrează în voce,
Universul întreg va putea să-ți disloce!
Principii, convingeri sfărmate-s deja!
Furtună de doruri - iscă-n liniștea ta!
Hai, bea! Chiar din tine s-or naște poteci,
Spre Hyperboreea, spre mine - să pleci!
Febril, pe a mea palmă, purtat dinspre-apus,
Vei ajunge iubind si de vrajă răpus!
poezie
de
Cecilia Birca
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice