Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oglinda lumii
Ce desfrunzire în lume fără tine,
ce-ntinderi oarbe, ce hăuri nerostite,
ce pânze de păianjen îndesite
și câtă risipire de candoare!
Mi-ai pus pe umeri
mantia foșnitoare
a curcubeelor strivite
și râuri subterane,
asfințite
mi-ai împletit pe glezne cântătoare,
ai stat sub bici de orologii
în mână cu o simplă floare,
ai râs sub ploile acide,
sub toate stelele ciobite
căzând din cerurile vane...
Caișii tineri te-au învins
cu florile neîntinării
și câte frunze nu ți-au scris
misive-ale singurătății,
ce sumbre toamne ți-au jucat
o scenă tot mai iluzorie,
câți greieri nu ți-au insuflat
o simfonie de culoare...
De n-ai fi fost, n-am fi văzut
cât de albastru cântă merii,
n-am fi-nțeles ce armonii
pulsează-n rugurile serii,
n-am fi dansat dezlănțuit
în toate corturile verii,
n-am fi știut ce miez de jar
pulsează-n fructele durerii,
n-am fi simțit ce nenoroc
se-ascunde sub cămașa zării
și nu ne-am recunoaște visul
dintre talazurile mării.
Din firul despicat în patru
n-am fi găsit sensul cărării.
Frumos nebun
crezând că Mâine
va mai putea schimba ceva,
Poete, ești oglinda lumii
cu sufletul răsfrânt în ea!
poezie
de
Adriana Dandu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice