Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trecute primăveri și veri nebune
Trecute veri și primăveri nebune
Mereu ascunse dup-un felinar
Ce arde-n suflet ultimul tăciune
Și-ascunde fumul patimei de jar.
Vă regăsesc în frunze de aramă
Când toamnele se-mprăștie tăcut
Făcând nemărginirilor... reclamă
Și taine risipesc... prin așternut.
Dezleg apoi cuvintele... a ploaie,
Atingeri... și speranțe ce mă ard,
Lăsându-mă-n apus fără de straie
Trăind iubiri... la umbra unui gard.
Va bate vânt rebel, în dușmănie,
Stele albastre... vor pândi discret,
Îmbrățișări, ce n-am crezut să fie
Decât în mintea... marelui poet.
Și mă întorc spre tine... veșnicie,
Încă mai vrei, pe buze, să mă ai
Ca pe-o dulceață caldă... sidefie,
Pusă-n aroma șoaptelor de crai.
Trecute primăveri și veri nebune
Reinventate-n toamne, ca un dor.
Când soarele la sânul tău apune
Rugându-mă în tine... să cobor.
poezie
de
Constantin Triță
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice