Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ursulețul
Rătăcit în toamna gri din pădurea întristată,
stă un puișor de urs, fără mamă, fără tată.
Doi ogari și-un vânător, lacomi, răi, ca scoși din minți,
isprăvind un joc murdar, l-au lăsat fără părinți.
Mic, cuminte, ne-nțărcat, habar n-are ce-l așteaptă!
Tot ce știe-acuma e c-ar bea lăptic-o găleată.
Plânge peste el stejarul și îl mângâie cu frunze,
ghinde cu pălăriuțe și-amintiri de buburuze.
Obosit și-nfometat, ațipește și visează
că stă la o masă mare și pădurea-l ospătează.
Masa e o buturugă și-o veveriță 'i-ntinde
un menu cu bunătățuri, preparate doar din... ghinde.
Ursulețul se-ntristează și începe să scâncească...
Se întreabă ce va face? Fără lapte, cum să crească?!
Și, frecându-și ochișorii, glasul mamei, clar aude:
" -Dragul meu copil, poți crește, mâncând numai ghinde crude!"
Picături de ploaie deasă și măruntă îl trezesc.
Timpul, ghinda și stejaru-i stau alături și-l păzesc.
Începe a mânca ghindă, trebuie să se hrănească!
Laptele lipsește...'i vineri! Tocmai bine,-o să postească!
Dar ce bună este ghindaaa! Duuulce ca mana cerească!...
"-Mamă, ai avut dreptate! Dumnezeu să te-odihnească!"
Lacrimile-i curg șiroaie, doru-i sapă răni adânci...
Privind înspre cer, întreabă:" -Dragă mamă, și tu plângi?!"
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice