Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Anotimpul singuratatii
Sunt singur in noapte, iubito,
sunt singur ca tine, in noapte;
Iar noaptea-i facuta ca mine,
din soapte.
Iti zaresc chipul bland prin neguri de frig,
Alerg catre tine iubito, te strig,
tu dispari, te topesti, cand in brate te strang;
Tu dispari iar eu plang.
Petale albastre de crin curg din nori
si trestii uscate suiera-n vant;
Iar soarele-i luna in zori
Si-n vie graurii cant.
Paduri de faget, lumina primesc
si lacuri se unduie-n noapte
si strazile-s goi si orele trec
si noaptea-i facuta din soapte.
Un cuplu se plimba usor brat-la-brat,
Umbrela cea neagra le-ascunde sarutul;
Prinsi in al amorului laț, nici pentru ei nu au sens,
viitorul, prezentul, trecutul.
Vom fi impreuna iubito mereu,
pe veci ne va prinde iubirea;
Ea este, a fost si va fi in noi,
ea ne este menirea.
Privesc in oglinda ferestrei si tac,
nu stiu cine sunt!
Da-mi umerii tai, iubito,
pe ei vreau sa plang!
poezie
de
Mihai Antonescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice