Anotimpul singuratatii
Sunt singur in noapte, iubito,
sunt singur ca tine, in noapte;
Iar noaptea-i facuta ca mine,
din soapte.
Iti zaresc chipul bland prin neguri de frig,
Alerg catre tine iubito, te strig,
tu dispari, te topesti, cand in brate te strang;
Tu dispari iar eu plang.
Petale albastre de crin curg din nori
si trestii uscate suiera-n vant;
Iar soarele-i luna in zori
Si-n vie graurii cant.
Paduri de faget, lumina primesc
si lacuri se unduie-n noapte
si strazile-s goi si orele trec
si noaptea-i facuta din soapte.
Un cuplu se plimba usor brat-la-brat,
Umbrela cea neagra le-ascunde sarutul;
Prinsi in al amorului laț, nici pentru ei nu au sens,
viitorul, prezentul, trecutul.
Vom fi impreuna iubito mereu,
pe veci ne va prinde iubirea;
Ea este, a fost si va fi in noi,
ea ne este menirea.
Privesc in oglinda ferestrei si tac,
nu stiu cine sunt!
Da-mi umerii tai, iubito,
pe ei vreau sa plang!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre ore
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?