Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Real nedeservit
Minciuna se strigă pe stradă, năucă în succes de dreptate,
Nu-i nevoie s-aducă argument, e ajunsă acum sanctitate
Și zboară împuțind ce-s valori, din gură în guri se tot spurcă
Precum e bacilul ori virus, ce gazdele își schimbă... Năpârcă.
E-n vârful de soclu minciuna, mai presus, stă pe dur piedestal
Că-i mult prelucrată, abilă într-o eră de hâd digital...
Adică se mânuie în mase, se pune lipită pe sticle
Cu chipuri ce-o scuipă parșiv, creând mult visate ispite.
Dar e și lugubră minciuna, se târâie în mâzgă, în mizerii
În care tot colcăie pegra, pungașii scrobiți, pișicherii
Ce-o fabrică zilnic tenace tăind adevăr în bucăți...
Să-l facă mixaj ordinar, să schimbe înțelesuri și dăți.
Minciuna-i așa siropoasă, la mulți creând drog de plăcere,
Exemplare fragile de minte, de crezuri ascunse-n tăcere.
Adeși masochiști psihopați ce răul îl pronează de bun...
Clonajele sputei murdare ce tot o reînghit în nebun.
E ajunsă minciuna o plagă, un cancer etern incurabil
Din lumea celulelor crude ce pun pe eșafod veritabil,
E mimul dreptății în crimă, e răul înmulțit bestial...
Minciuna e summum de trivii încinse de gustul penal.
Minciuna nu e doar modernă, e culme la întregi experiențe,
E prostul fălos neprobat, ajuns promovat competențe,
E scârba ce umple palate, prin mii microfoane întinsă
Să ducă în eroare un popor... Țară vie, face o Patrie stinsă!!!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice