Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În timp ce culorile te privesc de aproape...
Să cânte ploaia peste noi! Să cânte.
O simt goală, cântăntruna.
De brațul ei luna se ține.
Cântec te strig, cântec ai nume.
Să cânte păsările în noi! Să zboare.
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse.
Miroase a foșnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul.
Să cânte pereții când se trezește tăcerea! Să audă.
La atingerea ta lumina zâmbește,
Tremură, respiră cu ochii limpezi.
Din trupul tău viața mi citește!
Să cânte frumosul înainte de gând! Să vină.
Ar crede că glonțul aleargă să și soarbă cadența.
Verbe conjugate în iubire, cântec în mine.
La tine în plete o literă își îmbracă nuanța.
Să cânte nisipul în iarba crudă! Să spună.
Penelul se bucură, ninge mărunt.
Ciorchini de castani cu vise în brațe
Mă mângâie verde, mă mângâie blând.
cântec
, versuri de
David Ionel Romulus
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice