Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubirea de tată a lui Syrophanes
Undeva în Egipt trăia un om bogat
Făcuse avere multă pentru al său băiat.
Să-i ofere totul, fuse a lui dorință,
Frumos îl educase în cinste și credință.
Mândru era Syrophanes de băiatul său
Încet, trecură anii, și-ajunse apoi flăcău
Părea îndemânatic, cu bun simț mereu
Crescuse un bărbat, nu orice derbedeu!
Însă viața....... viața nu e cum vrem noi,
Uneori ne dă de toate, alteori ne dă-napoi
Și uite așa și Syrophanes, întâlnește ghinionul
Flăcăul și-l prăpădește, se duse în cer la Domnul.....
Omul ca ființă, știe doar când s-a născut
Dar când vine moartea, e greu de prevăzut
Și uneori e nesătulă, s-atinge și de tineret
N-are pic de milă, nici vorbă de regret
Taman când nu se aștepta, o boală fără leac
Intrase-n trupul de flăcău și-i veni de hac
Syrophanes egipteanul, fiind așa bogat
Plătise leacuri multe, dar soarta la trădat.
Vai, ce durere..... greu îți poți imagina
Nimic din ce-i lumesc nu-l poate alina
Nu putea-nțelege...... ce dreptate-i asta?
Cum de-l lovi deodată, taman pe el năpasta?
Dintre toate suferințele ce-s date omului
Le-ar duce el cumva, excepție una îi
Să-ți îngropi copilul, ce nu-i deloc firesc
E o durere mare, la nimeni nu-i doresc
Sărmanul Syrophanes, avea doar un băiat
Liniștea nu-și mai găsea, e greu de suportat
Să-l fi luat pe el, decât să-ndure chinul
Ce folos să-l lase în viață, crud îi e destinul.
Deodată are o idee, părea copilărească
Însă încerca sărmanul, durerea să oprească
Începe a modela argilă, adusă de pe Nil
După asemănarea neprihănitului copil
Mai întâi îi face chipul, și-l amintea prea bine
Era atent la toate, la ochi, la cristaline
Și buze arcuite, cu-n zâmbet primitor
Așa cum era adesea, mândrul său fecior.
Și-n timp ce modela, își stăpânea cu greu
Lacrimi de durere, ce-i curgeau mereu
Și-i udau argila, pe care o sculpta....
Lucra intens sărmanul, până se-nnopta
Lumea îl vedea, înțelegeau durerea
Nimeni nu încerca să-i oprească vrerea
Și după un timp, se-arat-o sculptură
Ce seamănă perfect cu-a fiului făptură
O privea el zilnic, chiar îi și vorbea
Cu flori și ghirlande, o împodobea
Fiind foarte reușită, mulți o admirară
Și uite așa și alții, exemplu i-l luară.
De atunci si până azi, statui multe s-au sculptat
S-amintească de cei dragi când l-a cer s-au ridicat
Însă un lucru poate n-ar trebui nicicând uitat
Prima s-a făcut de-un tată pentru-al său băiat.
poezie
de
Ionel Popa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice