Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În mod vădit, podișul stâncos nu aparținea nimănui. Cel mai apropiat sat se găsea doar la douăzeci și unu de kilometri spre sud-vest. Primăria comunală, așezată la zece kilometri mai jos în vale, vânduse clădirea și un hectar de teren cuiva pe nume Tozgrec, în 1957. Vânzarea e înregistrată cum se cuvine; în ultima vreme, mai mulți experți au verificat autenticitatea documentului; i s-a analizat hârtia, scrisul primarului, cerneala socotelilor și a ștampilei, spre a se ajunge la concluzia de nezdruncinat că totul era în regulă și că Tozgrec plătise efectiv primarului incredibila sumă de o sută de dolari americani. Explică oare aceasta prosperitatea fără pereche a celor două sate de munte? Nimic nu le lipsește oamenilor de acolo, ale căror pretenții sunt de altminteri hotărât modeste. Din 1957, nimeni nu-și amintește să se mai fi îmbolnăvit. Copiii, puțin numeroși, sunt sănătoși și zdraveni, bătrânii, chiar la o vârstă foarte înaintată, nu dau semne de decrepitudine.
Ioan Petru Culianu
în
Pergamentul diafan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice