Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cerul
Se-aude un huruit, de după nori,
'n sincope, tot mai tare, apoi pierdut,
ițind în gând buchetele de flori
la revederi, îmbrățișați în cald sărut.
Răsar, pe pata de albastru clar,
două petuncule în franjur, patru,
ce împing o cruciuliță, de-argintiu perlar,
să-nțepe piept, de boltă în amfiteatru...
... la privitori, sub aura-n cupolă
ce-și sprijină arcade-n orizont...
e ochi, purtând-o cerc; o banderolă
ce-oprește prăvălirea, gravitândă-n ront.
Apasă, pasărea de alumină, imperceptibil,
se amestecând cu penele-n încânturi
și văzduh nu-i mai greu, sensibil;
poate-i purtat, pe-alt orizont, de vânturi?!
Și navighează visu', în plină zi,
spre farul orbitor, un gel de soare,
ce-n noapte luna argintu-l va luci,
din astrul spart, pe taler... stele căzătoare.
Din multe miliarde bolți, cu orizonturi
de-atâți de-ai mei, toți cu al lor emisfer,
e-o spumă fină-n irisuri, în deconturi
de vise, strânse-n vânăt, alb, albastru cer...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice