Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lia o îmbrățișă prietenește, cu căldură, cu afecțiune; cealaltă păru mult mai rezervată în gesturi, nu o întâmpină pe Lia cu tot atât de multă bucurie. Ambele intrară în cabinet. Magda se afla pe același scaun unde o lăsase Lia, rămăsese nemișcată. Când auzi ușa deschizându-se, nu se întoarse deloc s-o vadă pe Dora, nici măcar de curiozitate. Amândouă veniră în față, una lângă alta. Vrând, nevrând, Magda o zări pe prietena Liei. Dând ochii cu ea, tresări ușor: Dora chiar semăna foarte mult cu Lia. Era tot înaltă, suplă, tot brunetă, tot cu părul lung; doar ochii îi erau căprui, spre deosebire de cei albaștri ai Liei. În rest, chipul îi era la fel de blând, trupul la fel de suplu; asemănare foarte mare. Iar când mai și vorbi, la fel de blând, asemănarea deveni și mai izbitoare; aproape că nu le mai deosebea pe cele două prietene.
citat
din romanul
Proxima
, Partea I: "O misiune specială"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice