Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Banca
O dâră verde iese din albă neaua-n crustă
Pe aleea de castani ce-o știu pe dinafară
De când îmi petreceam vacanțele de vară...
E banca îngropată în gându-mi fără vârstă.
M-aștern în loc de omăt cu visul din retină
Cu ochi deschiși; văd iarna, osos stingher de câine
În pas săltat trecând fără de ieri, de mâine...
Și angelic chip din clasa liceului, o virgină.
Oh cât am așteptat-o să vină să se-așeze,
Să îmi pierd mâna-n păr cu ochi plimbând pe buze
Ce nu-ndrăzneam să cer, speriat să nu refuze
De-o atingeam în mutele-mi, dorințele prea treze.
Am stat și să răzbun trecuta neîmplinire
Într-un sărut prelung cu alta-n seva cărnii
În scârțâit de dinți pân' la-nroșitul țărnii
De buze sparte-n spasmul de-a inimii oprire.
Cât sufeream când banca o regăseam cu alții
Ce-i profanau și lemn și semne scrijelite;
Cum n-ar fi fost pe lume atâte alte iubite
Și singuru' aș fi fost ce-nalța rugi cu psalții.
Aș vrea să stea mereu ascunsă, neatinsă,
S-o port în mintea-mi vie cum știu și-am cunoscut-o;
Numai a mea să fie, mireasa ce-am cerut-o...
Să-i stau pe brațe verzi, de lacrimi toată ninsă.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice