Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dezmembrări
E salamandric visul că tot putem reface
După ce ardem scrum pân' la aneantire
Golind oameni de suflet, lăsați o carapace
De bani, averi, de sex, cu cinstea o amintire.
De atâta egoism blamăm căsătoria,
Iubim în aventuri, familia-i anostul;
Separați divorțăm și judecătoria
E între noi un troc... copiii doar fac rostul.
Edificări de secole, milenii, le-am pus jos;
Mânăstiri cu conace și case părintești,
Palate, școli, spitale, lăcașul cuvios,
Poștalioane, han, iubiri copilărești.
Tăiem păduri ce-au fost străbunilor odor
Și vindem lemnu-n seva ce plânge-o fălnicie.
Din vânătoare facem un simplu abator...
Pământuri asecăm într-o sălbăticie.
Însăși din corpul viu ne luăm din biopiese
Denaturând săracul să prelungim hainul.
Dezaliem breslașul de calfă atât de-adese,
Lucrător de patron, doar să-nfășcăm tainul.
Cât scrâșnet e-n mașina tocată pe bucăți,
Turtită de amintiri, călătorii de vise
Și adevăr de școli trecute-n mii de cărți
Sunt demontate agnost de politici promise.
Cât rău ne asumăm de-a renega perfectul
Clădit cu atâta grijă, făcând din har oroare;
Papirusuri am ars, am profanat Gizehul!
Martirizăm un Rege... făloși în dezmembrare!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice