Pluviodenudarea și torenții
Sufletului nu i-am luat umbrelă.
N-are cizme, pelerină, fâș;
Nu foșnește, mi-am zis, nu intră la apă.
Nu face reumatism, nu are oase
Care să-l doară, că e duh,
De.
Nu m-am gândit că, măcar când plouă,
N-ar mai vedea cerul, de umbrelă,
Și n-ar mai fi tentat să iasă.
Că, vedeți dumneavoastră,
Dacă plouă la ieșirea sufletului,
Cic-ar fi semn,
Din bătrâni,
Că mortul n-a trăit degeaba,
Nu în zadar și-a primenit sufletul
Cu fapte bune, pentru viața de apoi...
Văzând ce e viața,
Urmașii mortului,
Făgăduind să-i urmeze exemplul,
Se pregătesc și ei
De pomană.
|
Module dinamice