Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Aștept anul unu
Aștept anul unu.
Anul păcii între popoare.
Ale istoriei mari abatoare
Vor fi dărâmate.
Inima mea de pe-acum murmură: "Frate,
Iartă-mă pentru urile strămoșești
Și-n numele suferințelor omenești,
Dă-mi mâna".
Și eu am mușcat țărâna
Și-am plâns.
Cei scumpi erau morți și focul căminului stâns,
În patria incendiată.
Sângele lumina, auroră ciudată.
Zare după zare cădea,
Înainte și-n urma mea.
Treceam fruntarii, râuri și munți.
Și nimeni nu era mai mare ca marii
Soldați anonimi.
Înfricoșaste, cenușii mulțimi
Din calea noastră se trăgeau ca apa.
Obuzele ucideau și săpau toată groapa
Copilului nevârstnic și mamei.
Apoi, spectrul foamei
Colinda câmpiile pustiite.
În vremea asta, iahtul cu punți aurite
De soarele Sudului
Plutea ca o pasăre imaculată.
Miliardarul își fuma havana:
"O, lume minunat așezată!"
(Viermele îngrășându-se-n rana
veșnic însângeratei omeniri...)
Frate, să nu mai avem amintiri
și visuri șovine.
Tu făurești unelte ca și mine.
Lucrezi pământul. Poate scrii cărți.
Sunt vetre sărace și-n alte părți
de lume, și eu te cunosc după față
că-n fiecare zi te scoli dimineață,
și seara te culci târziu.
Dă-mi mâna, să dărîmăm abatoarele
istoriei. Ieși din sicriu
și privește: răsare soarele.
poezie clasică
de
Magda Isanos
din
Cântarea munților
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice