Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lupul și câinele
Un lup numai piele și os,
se-ntâlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată -
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Așa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
și ce ținută distinsă are.
- Depinde numai de tine
să fii și tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, ești prost
s-o ții tot într-un post?!
Tu și toată haita sunteți niște jigăriți,
vai de capu' vostru de nenorociți!
Crăpați de foame întreaga viață,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în față.
Fă ce fac și eu
și n-o să-ți mai fie deloc greu.
- Păi, și ce-aș avea de făcut anume?
- Mai nimic: latri la lume -
la cerșetori, la șleahta răpănoasă,
da' niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpâna,
iar stăpânului, să-i lingi mâna,
iar în schimb, el îți dă oase,
împielițate, frumoase,
bașca zgrepțănări drăgăstoase.
Lupul deja se visa boier
și era într-al nouălea cer,
când, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gâtul câinelui, o rosătură.
- Auzi, dulăule, da' ce-i cu urma aia lată?
- Bah, o nimica toată!
- Nimica-nimica, da' de unde vine?
- E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
- O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!
- Ei bine, da, e de la zgardă,
de la lanțul cu care sunt legat.
- Legat? Cum adică?
Nu poți să fugi în lung și-n lat?
- Păi, nu prea... Dar ce contează!
- Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-așa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paișpe să mă rup!
Zicând astea, jupânul lup
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă și fuge și-acum.
poezie clasică
de
La Fontaine
, traducere de
George Pruteanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice