Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Alergând pe coji de nucă
Fără-ncetare se înalță zădărnicia
și pierdută-i clipa împăcării;
Jumătate de lume
fugărește cealaltă jumătate
în timp ce moartea, gândindu-ne,
lustruiește țeasta sărmanului Yorick
În religia promiscuității
nu te pot defini,
timp comprimat, orizont de cenușă,
tot ce a fost de ars s-a ars
până la această ușă.
Vrei TU să treci
dincolo de amănuntul
care declanșează explozia,
în spațiul dintre daltă și piatră
dincolo de surâsul mascatului,
batjocorindu-te,
scuipându-te ca pe o sămânță stricată
prin grohotișuri cu miros de iod
combinații balcanice de sticlă și vată?
Numește TU altfel mizeria
obturând venele Pruncului,
spune-i Tu altfel acestei alergări
de fantasme prin aerul dintre cuvinte
când dimineața-i un fuior împletit în idee
și lasă-mă-n durerea mea
FEMEIE - CHEIE.
poezie
de
Ion Pascal Vlad
din
Risipiri în retină
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice