Alergând pe coji de nucă
Fără-ncetare se înalță zădărnicia
și pierdută-i clipa împăcării;
Jumătate de lume
fugărește cealaltă jumătate
în timp ce moartea, gândindu-ne,
lustruiește țeasta sărmanului Yorick
În religia promiscuității
nu te pot defini,
timp comprimat, orizont de cenușă,
tot ce a fost de ars s-a ars
până la această ușă.
Vrei TU să treci
dincolo de amănuntul
care declanșează explozia,
în spațiul dintre daltă și piatră
dincolo de surâsul mascatului,
batjocorindu-te,
scuipându-te ca pe o sămânță stricată
prin grohotișuri cu miros de iod
combinații balcanice de sticlă și vată?
Numește TU altfel mizeria
obturând venele Pruncului,
spune-i Tu altfel acestei alergări
de fantasme prin aerul dintre cuvinte
când dimineața-i un fuior împletit în idee
și lasă-mă-n durerea mea
FEMEIE - CHEIE.
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Pascal Vlad. [Vezi poezii despre spațiu și timp, poezii despre religie, poezii despre durere, poezii despre cenușă, poezii despre bebeluși sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.