Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Până când?
Lehamitea ne-a prins,
Ne-a ajuns disperarea,
Sărăcia ne-a-nvins,
Deznădejde-ntristarea.
Bieți bătrâni părăsiți
Parcă nu mai au loc,
Unii, vai, scoși din minți
Își fac singuri soroc.
Spre o lume de veci
Poate mai primitoare,
Toate clipele reci
Vor scăpa din strânsoare.
Fiii lor necăjiți
Prin străini își dau foc
De dureri copleșiți
Și de mult nenoroc.
Visul lor de-a trăi
Printre cei din elită,
Moare-ncet zi de zi,
E-o himeră rănită.
Pieptul lor sângerează,
Ar striga, dar n-au unde,
Cel bogat îi sfidează,
Glasul lor nu-l aude.
N-a simțit niciodată
Foamea-n el cum pătrunde,
Frigu-n jur cum dă roată,
Boala-n trup cum se-ascunde.
Până când vor putea
Să suporte tortura,
În picioare să stea,
Să nu-i macine ura?
poezie
de
Mariana Dobrin
din
Jurnal cu aromă de pamflet
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice