Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Delir
Mai ieri priveam din stradă,
Perdea, parcă puțin cam multă,
Pe-aici așa-i, ca să se vadă,
E înstărire, vezi... și-ascultă.
Geam aburit pe jumătate, înspre apus de casă,
Acolo unde-i prispa, și-o liniște deplină,
Azi suntem invitați mai toți la masă,
Din toate părțile-o să vină.
În casă totul e curat,
Și înfățările-s curate,
Și totu-i alb imaculat,
Iar pernele, obraznice și țuguiate.
Voi v-ați retras, furați de val,
În taină și pe rând,
V-ați adunat cu toții-n deal,
Noi... am rămas plângând.
Cu-un ochi la poartă, ca pe jar,
Atât de des ne-ați așteptat,
Și-am tot venit, dar în zadar,
Acu' v-am căutat.
Și plânge-un câine-n măcăit de rațe,
Și retrăind un veac, o clipă am oprit în stradă,
De ești acum cu mine, să mă strângi tare în brațe,
Să plângem amândoi, a gândurilor pradă.
Triști și cuminți,
Cu sufletul întors pe dos,
Căci nu mai sunt părinți,
Plecăm cu capu-n jos.
Și raiul de salcâmi e-n floare,
Pe stradă curg ape șiroaie,
Ciripit de păsări, firav ce mă doare,
E dimineață după ploaie.
Dar zgomotul de vară-i amintire,
Sunt trist că de-acu așa-i în mine,
Nu mai e nimeni să ne dea de știre,
Că-i totuși primăvară, și-i frumos, în fine.
Nu pot să cred că cei ce altădată,
Ne-au așteptat cu dor și ne-au plăcut,
Și ne-au iubit, ca dintr-o dată...
N-am să pricep că totul e... trecut...
poezie
de
Eugen Bodor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice