Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Încercare
Deodată, enigmatică, în luna plină,
metamorfoza se agață de-amurgire,
portocalie, de dincolo de colină,
Din rar în des, o simt în prelungire.
Și noaptea cade în memento mori,
Un carpe diem mă străbate, dramaturg,
Din soarele ce-i strecurat cu norii,
Ud margaretele la geamul rece, murg.
În infinitul meu cel verde și bizar,
Printre cuvinte și priviri, tresar.
În toate, Dumnezeu veghează din amnar,
Cu focul din iubirea milenară.
Rămân cu El, așa îmi este vară.
poezie
de
Iulia Dragomir
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice