Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Soldat, se poartă un război...
Soldat, se poartă un război între minte
Și cer, între gândire și zi, și noapte.
De aceea poetul stă întotdeauna-n soare,
Coase-n odaia lui petice hainelor lunii
Pe ritmuri virgiliene, sus-jos,
Sus-jos. E un război care n-are sfârșit.
Și, totuși, depinde de războiul tău. Cei doi sunt unul.
Ei sunt un plural, dreptul și stângul, o pereche,
Două paralele care se întâlnesc doar
La întâlnirea propriilor umbre sau în întâlnirea
Dintr-o carte, într-o baracă, o scrisoare de la Malay.
Dar războiul tău ia sfârșit. Iar tu te întorci,
Cu șase fleici și douăsprezece soiuri de vin sau fără,
Pentru a păși în altă cameră... Monsieur și camarade,
Soldatul este sărac fără versurile poetului,
Adnotările lui mărunte, sunetele se lipesc
Mlădiindu-se-n sânge, inevitabil.
Război pentru război, fiecare cu vitejiile lui.
Cât de simplu eroul fictiv devine real;
Cât de bucuros moare soldatul însoțit de niște cuvinte potrivite,
Dacă trebuie sau trăiește din pâinea cuvântului credincios.
*Extras din celebrul poem al lui Wallace Stevens, "Note despre o ficțiune supremă", partea finală.
poezie
de
Wallace Stevens
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice