Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântec
Mereu rămâne în suflet ceva nespus
plâns doar în elegiile toamnei
cu genunchii pe lespezi
înfiorând arcul voltaic al zbateri.
Târziu caut în luciul oglinzii,
o blândă împăcare.
Cărarea spre ascunzișul conviețuirii
se disproporționează neînchipuit.
Ades, în mine îmbulzindu-mă
laolaltă cu tot vaietul simțurilor
te-am strigat de la capătul lumii
asurzitor, năucind înserarea.
Iscoade amăgitoare,
pitite-n resemnare,
tăcerile-mi vorbesc mereu în dodii.
Azi, rătăcesc în lumină
amintiri somnambule
și gândul părelnic că nopțile
rămân peșteri ascunse
în care asemeni sihastrului
îți găsești adevărata liniște.
poezie
de
Violeta Pasat
din
Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice