Cântec
Mereu rămâne în suflet ceva nespus
plâns doar în elegiile toamnei
cu genunchii pe lespezi
înfiorând arcul voltaic al zbateri.
Târziu caut în luciul oglinzii,
o blândă împăcare.
Cărarea spre ascunzișul conviețuirii
se disproporționează neînchipuit.
Ades, în mine îmbulzindu-mă
laolaltă cu tot vaietul simțurilor
te-am strigat de la capătul lumii
asurzitor, năucind înserarea.
Iscoade amăgitoare,
pitite-n resemnare,
tăcerile-mi vorbesc mereu în dodii.
Azi, rătăcesc în lumină
amintiri somnambule
și gândul părelnic că nopțile
rămân peșteri ascunse
în care asemeni sihastrului
îți găsești adevărata liniște.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre speologie
- poezii despre simțuri
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.