Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 112
Iubirea ta și mila îmi astupă
Stigmatul bârfei ce pe frunte-i pus;
Ce crede lumea nu mă preocupă
Tu mă-nverzești, ce ar mai fi de spus?
Ești lumea mea și mă silesc întruna
Să-mi știu valoarea din cuvântul tău;
N-ascult de nimeni, tu îmi ești cununa
Și numai tu îmi spui ce-i bun sau rău.
Într-un abis adânc arunc păsarea,
Ca șarpele urechile-mi închid
Să n-aud bârfa, dar nici adularea;
Pe toți indiferent eu îi desfid.
Dar tu în mine te-ai întipărit,
Că cei din jur îmi par că au murit.
poezie
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice