Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Din temerile mele. Poezie în vreme de plandemie
De teamă de prezent, de teamă,
S-au năruit cetăți la mine-n gând,
Mai naște-mă o dată mamă
Și liniște mai dă-mi ca oarecând.
Opriți acest concurs sinistru
Cu frici iraționale-n pandemie
Întreabă-l, tată, pe ministru
Când se sfârșește-această comedie.
De sănătatea locului acesta
Să ne-ngrijim cu tot cu zăcământul,
Căci până se va încheia și pesta
Mă tem că ne va vomita pământul.
Atâția "suferinzi" bolesc impresii
Și temere de "boli" fără scăpare,
În secolul acestor mari concesii
Ajungi să nu mai crezi că altul "moare".
Suntem actori ai unei drame proaste
Și zilnic îmbrăcăm un tragic rol
Lăsați cortina peste-această oaste
De scelerați lipsiți de self-control.
Pericolul de-alienare crește
Cu cât privim nepăsători sceneta,
Regizorul din umbră tâlhărește
Opriți vă rog de-acuma și planeta.
Vreau să cobor la primele ninsori
Azilul de nebuni mă copleșește,
Spre Andromeda plec fără scrisori
În calea mea minciuna se sfârșește.
Acolo-ajuns, mă ia în pântec mamă
Și naște-mă spre-o viață mai frumoasă:
Să nu mai gem, să nu-mi mai fie teamă
Atunci voi ști c-am revenit Acasă!
Iar tu, femeie, unică mireasă
Cu pruncii noștri strânși într-un sărut
Să-mi fii printre străinii-aceștia: casă,
S-o iau încrezător de la-nceput.
Să-mi fii, tu, virus, și bacterie, și moarte,
Să-mi stai în sânge nesfârșit sindrom,
Să îmi semnezi spre galaxie pașapoarte,
Să-mi fii în carne dumnezeu și om!
13 decembrie 2020
poezie
satirică
de
Cătălin Varga
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice