Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Crinul...
întreaga mea viață a fost un roman
cu sufletul meu cristalin
agnostic, de zeu, uneori de tiran
și deseori- floare de crin
îl tot întrebam -prin ce lumi te-ai ascuns
prin ce universuri plutești
și doar uneori intuiam în răspuns
că numai pe mări și-n povești
îl tot iscodeam- după ce mereu zbori
după cine mereu ești pustiu
că te-ntorci uneori pe aluzii la zori
alteori mai mult mort decât viu
doar o singură dată mi-a spus tremurând
cu tristețe-n orbitele-i oarbe
că alt suflet ca el de pustiu și flămând
din adâncuri esențele-i soarbe
că demult nu mai are nici liniști nici loc
că-i uitat și de rău și de bine
că demult îl așteaptă bulboane de foc
dar va sta pân -la urmă cu mine...
mai apoi între zile și nopți va pluti
peste codru și munte și mare
-eu sub malul de lut năruit voi simți
cum se-nalță și nu mă mai doare...
întreaga mea viață a fost un roman
cu sufletul meu cristalin
agnostic, de zeu, uneori de tiran
și deseori- floare de crin
poezie
de
Iurie Osoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice