Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În toamnele zdrelite
Toamna mi-a cărat în cârcă verile înspre apus,
Că sunt multe sau puține... să decidă Cel de sus;
Prin înnegurarea zilei și prin nopți prelungi și oarbe,
Și le-ascunde în rugină și din energii le soarbe.
Uite că le-a vlăguit! Resemnate în paloare,
Azi mă caută cu patos, doar să-mi dea niscai culoare,
Însă m-au pierdut prin frunze, brume și vârtejuri fade,
Ce mă învelesc în toamne și-mi plâng ochii în cascade.
Mă debarasez de frunze ce-mi acoperă din chip,
Și văd numai zile reci, nu mă sperii și nu țip,
Le ador ca pe copiii ce-ar fi vrut să le fiu mamă,
Da mă cert că am doar unul și-aș putea să scriu o dramă...
Toamna mi-a cărat hoțește sufletul ce-i ciopârțit,
Nu s-a mai întors fărâme... o fi singur și sluțit,
Și l-aș mângâia, l-aș coase și pansa în taină mare,
Însă l-am găsit în mine, oscilând, da în picioare.
Și îl mângâi ca o mamă ce-ar fi vrut copii, un lot,
Da în toamnele zdrelite e târziu și nu mai pot...
poezie
de
Aurora Luchian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice