Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
M a i
INOCENȚA arborelui tăiat copleșește versantul îngândurat. Veverițe minunate retezarea cruntă o plâng. Noaptea cicatricelor evocă, în încercarea de a-nțelege lăcomia, mireasma de lemn.
Orizontul se-apropie... atașare, atașare!
Oglinda minții adâncă.
Imagini alungite ale lucrurilor în memoria șontâcăind, victorii fără rost, nenumite nevoi ce ne zădărnicesc viața: zbateri inundă agonic.
Muntele alb se înfige în întunericul străpuns de-un luceafăr spre inima lucrurilor. Susurul pârâului pecetluiește misterul. Drumul doarme sleiții drumeți.
poezie
de
Ioan-Nicolae Popescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice