Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Neliniști mici și demodate
În bucătăria mea,
Mică și demodată,
Zburdă neliniștile mele,
Mici și demodate...
Capacul albastru,
Cu smalțul sărit,
De când l-a scăpat mama,
Pe gresia din bucătărie,
Țopăie enervant,
Pe oala în care fierbe,
Ciorba noastră
Cea de toate zilele...
La fiecare mișcare,
A capacului albastru,
Se degajă în bucătărie,
Un norișor condimentat,
De abur consistent,
Aproape comestibil,
Care mă neliniștește profund:
Oare nu se va coji zugrăveala?
Ca să mă liniștesc
Arunc priviri, la întâmplare,
Și văd firimiturile de pâine,
Din chiuvetă...
Le-a pus tata, cu grijă,
Căci el zice că pâinea e "sfântă",
Și e păcat să fie aruncate,
La gunoi, firimiturile...
Neliniștea mea crește,
La cote alarmante;
Și mă întreb disperat:
Oare nu se va înfunda chiuveta?
Bătrânii ăștia,
Distrug totul!
Mai bine nu ar exista,
Căci dacă ei nu ar fi,
Nu ar fi nici neliniștile mele,
Mici și demodate,
Din simplul motiv,
Că nici eu nu ași fi...
poezie
de
Eugen Ilișiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice