Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Îți las, iubite...
Îți las, iubite, toți anii tinereții
Prețuiește fiecare clipă din ei,
Nu te-ntrista căci povara bătrâneții
O iau cu mine pe muchie de condei.
Noian de dulci amintiri îți las, iubite,
Hrănește-te cu ele din noapte până-n zi,
Chiar dacă unele din ele sunt cernite
Tu dă-le suflul magic, fă-le să pară vii!
Îți las banca din parc pe care ne iubeam,
Soarele, luna, marea, ultimul amurg,
Oaza melancoliei în care ne-oglindeam
Făuritori de visuri ghidați de Demiurg.
Îți las felii de suflet în pojghițe subțiri
Cât să-ți ajungă pentru viața toată,
Mireasma lor să-ți pătrundă în simțiri
Să vezi ce-nseamnă dragostea adevărată.
Îți las cerul plin de stele căzătoare
Privește-n întuneric semnele astrale,
Și cea care licărește cel mai tare
Să te-nvelească cu colțurile sale.
Îți las o urmă de speranță fumegând,
Rătăcită, palidă, timidă, fără suflare,
Vino și mângâie-o, din când în când,
Fă-o să strălucească, oferă-i alinare!
Să nu rămâi orfan în brațele iubirii,
Caută-ți o copilă, cu foc să o dezmierzi,
Zidiți-vă imperiul nescris al fericirii,
Nu face greșeala ca și pe ea să o pierzi!
poezie
de
Maria-Magdalena Stan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice