Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Desaga dorului
Moda se mai schimbă, dar rămâne eternă.
Anii mă-nconjoară, dar rămân modernă.
Port tunsori tinerești, pantofi și haine de brand,
Duc un stil de viață sănătos și am genți de trend,
Dar, uneori, îmbrac ia, catrința, pun brâul tricolor
Și merg să văd lumea, să văd inima din al meu popor.
Urc în metrou și merg două ore de la un capăt la altul.
De ce în metrou? E mai multă lume decât cea ce calcă asfaltul.
Îmbrăcați atât de multicolor, de la blugi la rase de călugări:
Oamenii, veniți din toată lumea, urcă și coboară la gări.
Îi privesc pe toți cu drag, sunt compatrioții mei, sunt canadieni -
Indiferent ca sunt chinezi, etiopeni, polonezi sau indieni.
Eu stau în ia mea și văd câte o privire ațintită asupra mea
Apoi, la ieșire din tren, un necunoscut îmi face semn cu inima,
Da, suntem de pe acelaș pământ și aceeași limbă ne unește
Iar dorul nostru de casă, de mamă, de vatră, DOR se numește.
Diversitatatea orașului meu e fascinantă, dar am uitat să vă spun
Când călătoresc prin metrou îmbrăcată în ie, iau la drum
iPod-ul meu Apple vișiniu, plin cu melodii frumoase
Cu amintiri, recitaluri, bancuri, snoave de la noi, de acasă,
Cât merg, privesc la lumea ce mișună, dar ascult cu dor și drag
Ascult și văd casa părintească, iar mama tânără, stă la prag.
Am fost un copil neastâmpărat, făceam mamei probleme,
Acum înțeleg, dar e prea târziu, mă podidesc lacrimi grele.
Ascultând, am început să cânt "Casa părintească nu se vinde"
Cu Mihai Ciobanu într-un glas și regretam că n-am fost cuminte
Fiindcă mi-am rănit piciorul, călcând într-o sârmă ghimpată,
O sârmă ruginită, ca un arici, la noi în grădină aruncată.
Pe lângă casa părintească trecea granița USSR, de stat,
În acea sârmă oribilă, fiind neatentă, am călcat.
Acum am statut de emigrant.
De fapt, sunt un om deportat.
În țara mea nu am mai încăput
Că am vrut să scriu, să scriu am vrut
Poeme dulci de grai, de mamă, de patrie
Drept recompensă am parte de o expatrie.
Numai o țară săracă, cu oameni cu suflet vândut
Poate să-și permită acest enorm exod durut...
poezie
de
Maria Tonu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice