Desaga dorului

Moda se mai schimbă, dar rămâne eternă.
Anii mă-nconjoară, dar rămân modernă.
Port tunsori tinereşti, pantofi şi haine de brand,
Duc un stil de viaţă sănătos şi am genţi de trend,
Dar, uneori, îmbrac ia, catrinţa, pun brâul tricolor
Şi merg să văd lumea, să văd inima din al meu popor.
Urc în metrou şi merg două ore de la un capăt la altul.
De ce în metrou? E mai multă lume decât cea ce calcă asfaltul.
Îmbrăcaţi atât de multicolor, de la blugi la rase de călugări:
Oamenii, veniţi din toată lumea, urcă şi coboară la gări.
Îi privesc pe toţi cu drag, sunt compatrioţii mei, sunt canadieni -
Indiferent ca sunt chinezi, etiopeni, polonezi sau indieni.
Eu stau în ia mea şi văd câte o privire aţintită asupra mea
Apoi, la ieşire din tren, un necunoscut îmi face semn cu inima,
Da, suntem de pe acelaş pământ şi aceeaşi limbă ne uneşte
Iar dorul nostru de casă, de mamă, de vatră, DOR se numeşte.
Diversitatatea oraşului meu e fascinantă, dar am uitat să vă spun
Când călătoresc prin metrou îmbrăcată în ie, iau la drum
iPod-ul meu Apple vişiniu, plin cu melodii frumoase
Cu amintiri, recitaluri, bancuri, snoave de la noi, de acasă,
Cât merg, privesc la lumea ce mişună, dar ascult cu dor şi drag
Ascult şi văd casa părintească, iar mama tânără, stă la prag.
Am fost un copil neastâmpărat, făceam mamei probleme,
Acum înţeleg, dar e prea târziu, mă podidesc lacrimi grele.
Ascultând, am început să cânt "Casa părintească nu se vinde"
Cu Mihai Ciobanu într-un glas şi regretam că n-am fost cuminte
Fiindcă mi-am rănit piciorul, călcând într-o sârmă ghimpată,
O sârmă ruginită, ca un arici, la noi în grădină aruncată.
Pe lângă casa părintească trecea graniţa USSR, de stat,
În acea sârmă oribilă, fiind neatentă, am călcat.
Acum am statut de emigrant.
De fapt, sunt un om deportat.
În ţara mea nu am mai încăput
Că am vrut să scriu, să scriu am vrut
Poeme dulci de grai, de mamă, de patrie
Drept recompensă am parte de o expatrie.
Numai o ţară săracă, cu oameni cu suflet vândut
Poate să-şi permită acest enorm exod durut...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!