Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lumi paralele
Tornada minții învârte diamante, arareori,
iar cei aleși dețin multe carate,
ce strălucesc și-mprăștie podoabe, deseori.
Sunt "oblio" sau "cap pătrat",
poreclă ce în popor s-a dat, minți-n exces,
caii putere ai lumii spre progres.
Îi vezi pe stradă și te crucești, rămâi uimit,
nu înțelegi, în urbe, circul s-a aciuit?
Coțcașa îmbrăcare, răzleața coafură
privirea lor pierdută în puncte depărtate
te fac să îi socoți, cu mintea jumătate.
Da, dar jumătatea la normal,
nu exponentul degeaba îndoit
dacă a lui mărime, e număr înzecit.
Naivi, stângaci, în lucruri omenești,
nu știu ce-i eticheta, practica îi doboară,
degeaba mintea lor, e-o splendidă comoară.
În ochiul frământării, e liniștea propice sclipirii roditoare,
aici zâmbesc aleșii, ei nici nu știu că o fac,
în lumea lor aparte, imensități desfac.
Când li se aprinde flama înșiră teorii, aruncă-n ceruri arta,
formule născocesc,
iar legile naturii contiunuu cuceresc.
De-i pune întâmplarea pe locuri laolaltă
planșeta se așterne, începe un duel,
purtat cu eleganță în felul lor, rebel.
Un Nobel e trofeul, și laurii coboară
pe fruntea lor semeață,
ce glorie stelară!
E greu să cumpănești valoarea genială,
nu ai cântar, monezi, nu ai mărimi lumești,
iar mintea focusată, nu poți s-o mituiești.
Azi bogăția și bunuri ne-nconjoară,
EURO, ne face banali consumatori,
sclavii lăcomiei de a fi posesori.
Ne preamărim avutul, în conturi defilăm,
Averi lumești și luxul ni-l sporim,
iar dominația globală cu toții o țintim.
Dar mintea genială o gumă a născocit,
ca faima omenească să fie temporară,
atât cât îi permite uzura ei morală.
Ce-i astăzi cool, la modă încoronat
devine mâine, palid, demodat,
iar de slăbește punga, e sigur demolat.
Mai mult, în lumea omenească
s-a strecurat dement,
atacă existența, celebrul faliment.
S-au zdrențuit bogați, în glorii trecătoare,
și au gustat amarul cu trai în sărăcie,
necumpătarea minții scăldată-n golănie.
Doar gloria eternă, de genii obținută
creează un tunel, din plecăciuni smerite, a lumii viitoare,
forțată să respecte podoabele sădite, cu prea multă sudoare.
poezie
de
Tudor Iancu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice