Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ghinion
Îți scriu Julieta din spital,
Lovit de-o cruntă tragedie,
De fel sunt foarte punctual,
Dar iată-s la ortopedie!
Veneam așa ca de-obicei,
Plin de speranțe deșănțate,
Cu greu, pe frig și pe polei,
Cu flori, și cu o scară-n spate.
Nici lună plină nu era,
Și parcă bănuiam eșecul,
Vazând că-n colț, pe strada ta,
S-a ars probabil iarăși becul.
Precum o cârtiță de orb,
Și cu miscările confuze,
Urcam pe scară să îți sorb,
Iubirea de pe-a tale buze.
Am renunțat la serenadă,
Deja mă apucase frica,
Când pe balcon, subit, pe coadă,
Probabil ți-am călcat pisica.
Un urlet se-auzi spontan,
Trezind vecinii adormiți,
Iar eu, greoi, căzui morman,
Cu fundu-n cactușii-nfloriți.
L-am auzit pe tatăl tău
Luându-și flinta dintr-o ladă
Așa că am sărit în hău,
Chiar dacă nu era zăpadă.
În gips, cu fundul ciuruit,
Îți scriu acum să știi și tu
Că te iubesc nemărginit...
Semnat, Romeo Motague.
poezie
de
Valentin David
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice