Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și iubirea s-a tot dus...
Gând pribeag de altădată,
Nu-mi dai pace, te ții scai!
Răvășești liniștea toată,
Altă treabă tu nu ai?
Mă întorci în alte vremuri
Când iubirele-nfloreau,
Păsări ciripeau pe ramuri,
Văile vesel vuiau.
Sedimentele iubirii
Au rămas, doruri se scurg,
Îmi aduc liniștea firii
Luminând al meu amurg.
Alergam prin iarba deasă,
Te prindeam de subsuori,
În cosița ta frumoasă
Îți prindeam cununi de flori.
Din cer limpede, senin,
Rază soarelui furam,
Din covor de farmec plin
Flori de câmp îți dăruiam.
Vrăjile voiau să-mi fure
Greierii scoțând chitara,
Din adâncuri de pădure
Coborâse tainic seara.
În amurgul dispărut
Se-nălțase luna nouă,
Un sărut de ți-am cerut
Tu mi-ai dat pe amândouă.
Și iubirea s-a tot dus...
Să se-ntoarcă nu-i târziu,
Dorul încă n-a apus
Chiar de-i rece și pustiu.
poezie
de
Nicolae Matei
din
Linișor lunecă luna
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice