Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pământ și foc în inimă străpunsă...
Schimb doar vorbe, omor doar timpul
ce îmi pare
și viața mi-e frumoasă ca încercare...
destinul nu-l forțez, încerc să ies
din transă,
și mă întreb... mai am vreo șansă?
dar nimeresc în ceață,
aceeași glie
sunt îndrăgostit, mă simt usor
ca somnul lin, fermecător,
de o stafie.
Și ziduri albe - incolore...
o lume fără margini, în imaginația mea
de copil pus la colț pe coji de nuci
în sala pașilor tăcuți
melancolic și prudent îmi pare azi pământul,
puțin înjunghiat
din nor, apare vântul.
poezie
de
Octavian-Sergiu Ciurtin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice