Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Neputință
Când mâna mi-e legată
și ochiul jartelat
implor divinitatea
și caut împrejur,
care îmi e păcatul
și cât o să îndur.
Capcane la tot pasul
croite-n vicleșug
ți-nalță slăbiciunea
la rang de performanță,
măciuca ce urmează
te pune-n ambulanță.
Nu scapă oaie neagră
din munca de-ndreptare
dau lapte, miei și lână
dar semnul de turbare,
atârnă ca o piatră
și duce la pierzare.
"Opriți măcelul"
spunea un general necopt,
e inegală lupta,
nebunii nu mai pot.
În șocuri sociale,
continuu tracasați,
sunt măturați de vise
de viață săturați.
Nu știu ce vor,
găsiți metode noi
să scape de-a lor boală,
să vină către voi.
Ce pot să fac?
- mă lapăd de păcate,
- nu vreau glorie, bani,
- nici gânduri de mărire!
doresc o blană albă
și dacă pot o vreme
să port cu demnitate
un titlu de noblețe
"E om de bine" e
"om în libertate!".
Târzii dorințe,
deșarte gânduri,
nucleul vieți-i ros
e hăituit și-ntors pe dos,
e-n veci pierdut, furat.
De acum începe boala,
trecutul în neant.
Degaba vreu ca prostul
ce mi s-a luat, am dat
c-aceasta este cota
ce-n gene am purtat.
"Am învins", răsună încă,
o trâmbiță revoltă
ce-n unde digitale
se înalță către boltă.
I-am învins, în frâie i-am strunit
ne așteaptă pace lungă
și somnul liniștit.
poezie
de
Tudor Iancu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice