Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Eșafodul
rupt din soare, tăvălit prin glod
sufletul meu, vlăguit de viață
se întoarce înspre dimineață,
din exiluri îmbibate cu exod
ani la rând, l-am tot și tot primit
totdeauna stam cu ușile deschise
ca venind să-mi tălmăcească niște vise
care-n lipsa lui m-au prididit
ani la rând, demers după demers
ultimatum după ultimatum-toate lui
să-mi răspundă categoric- încă cui
aparține, și prin care Univers
el râdea cum râde o fantomă
când o sperii cu lumini de Lună plină
și cântare de cocoș din fund de splină
-singur mai perplex ca o protomă
și-mi șoptea să mă feresc de piua
unde ape bat, aproape de departe
și e dincolo de viață și de moarte
și de noaptea -altercație și ziua
și-mi spunea că-i scris demult în stele
că în clipă sorocită o să plece
părăsindu-și lutul ăsta trist și rece
luând cu sine numai gândurile mele...
... rupt din soare, tăvălit prin glod
chiar dacă sunt chip și asemănare
parte voi avea ca fiecare
de acelas soi de eșafod...
poezie
de
Iurie Osoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice