Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poem în alb
lovit la rădăcină poemul a părut că geme
brusc s-a prăbușit în palmele asudate
s-a lăsat frământat cu o știință a îndepărtării
de degete învățate să mototolească cu sârg
pagini cu doar câteva
cuvinte scrise
se făcuse dimineață
parcă am zis ceva nu mai știu exact ce
mi-amintesc doar că le-am auzit
văd cum am pus mâna pe stilou și le-am scris printre
cele câteva rânduri invizibile
cuvintele acelea de început
ce nu-s la-ndemână oricând
o clipă am avut curajul să mă aplec spre coșul cu hârtii
să ridic ultimul ghemotoc pagină albă la lumina zilei
sau poate mi s-a părut
în noaptea următoare am vrut să dorm
ceva nu mă lăsa în pace
parcă toate cele patru camere ale inimii deveniseră una
iar în ea se mutau locatari noi
abia atunci mi-am dat seama că nu sunt singură
și am bătut cu sfială la fiecare ușă
și mi s-a deschis
ei bine de atunci de fiecare dată
am fost invitată cu bucurie înăuntru
într-o zi am primit de la noii locatari al doilea rând de chei
și mă simt îndatorată
acum intru și ies când doresc
și nicio ordonanță de urgență nu mă poate da afară
de atunci am început să cred că doar
anumite cuvinte inocente mă locuiesc
visând în locul meu poemul
apoi treaba mea să-l scriu la lumina zilei sau în întunericul nopții
la licăririle focurilor lui Dumnezeu
poezie
de
Marilena Tiugan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice