Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Opriți-mi căderea!
Opriți-mi căderea!
În vale, Iarna
își întinde brațele,
gata să mă acopere
cu venele ei albe
ce se preling lasciv
de-a lungul
corpului meu,
prefăcându-mă
în stană de gheață.
Nimic nu-mi poate opri
împietrirea,
nimeni nu mă poate salva.
Privind înapoi,
nostalgic,
mă preschimb
într-o tristă statuie
ca femeia lui Lot.
Opriți-mi căderea!
Valul acesta de frig
care-a năvălit
intempestiv în mine,
îmi solidifică
tot sângele.
În capilarele dilatate
curgerea s-a oprit,
țintuindu-mă locului,
într-o nemișcare
mută și surdă.
Mă cuprinde un somn
tandru,
de uitare
de mine,
și de toți.
În sfârșit,
nu mai sunt!
Ba nu, sunt Sus,
Sus de tot!
Urc...
Mă înalț...
În mine pătrunde,
încet,
tot Înaltul,
căderii mele.
poezie
de
Daniela Reghina Onu
din
Pași printre pietrele Sionului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice