Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prizonierul unui vis
Purtai pieptănătura femeilor măritate
și acea bentiță de demnitate,
cu care te-am încoronat
anul trecut,
la sărbătoarea primelor cireșe...
Erai ca o plantă cu flori comestibile,
ades, te înfulecam, din creștet până
la rădăcină...
Iar tu, Arden, invocai ploaia
pretext pentru a mă invita în coliba
bunicului tău -
un adevărat Kraal, pe un pat de frunze,
în care-ți plăcea să-ți pudrez trupul
cu ama Ka -
pulberea aceea parfumată
al cărei secret numai noi tu, eu, vrăjitoarea satului
și cine știe ce tată de clan zuluș,
din anturajele tale coloniale
îl știam.
Am plâns bărbătește când ai plecat...
cu inima,
și am mâncat cartofi dulci, fierți în coajă...
Astăzi, mi-e dor de tine, pasăre a ploii,
mi-e dor de tine, Arden,
de felul în care tu îmi vorbeai despre
primăvară,
de parfumul pulberii cu care îți pudram
trupul fusiform...
Întoarce-te, Arden, din Constelația Pleiadelor,
dă-ți demisia din Societatea Secretă a Oamenilor cu Pene de Cocor Albastru,
scoate-mă din prizonieratul propriului meu vis,
oferă-mi o iubire și o suferință intacte...
Vino, mai e puțin până la sărbătoarea
primelor cireșe....
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice