Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zeița din vis
Dimineață de toamnă pe faleza pustie.
Rezemam cu privirea orizontu-n depărtare;
Bătea în flăcări de aureolă purpurie,
Iar sângele solar se disipa din picuri rare.
Totul în jur suferea de nemișcare,
Curioși, pescărușii se învârteau în jurul meu,
Chiar și electronii leneveau în felinare
După o noapte-n care-au dus-o greu.
Pășeam la margine de univers,
Departe de saloane strălucite, pline,
Cu musafiri voioși, cu chip divers...
Dar o zeiță se interesa de mine.
Stătea-ntr-un colț uitat de lume;
Părea că nici nu vrea s-o ia în seamă.
N-o atrăgeau nici dans, nici glume...
Mă urmărea în vis cu multă teamă.
În goana clipei, privirea mi-a zărit.
Zâmbind, m-a conturat cu coapse de val;
De-a sa răcoare, eu am tresărit...
Pe loc, m-am contopit cu al său mal.
Mă-ntreb: ce-i viața? Când judec cu răceală,
La ceas de taină cu-a vieții mele înserare.
Acum, sunt sigur. Mai presus de orice bănuială,
Zeița mea din vis era chiar marea mea cea mare.
poezie
de
Costel Avrămescu
din
Însemnări în jurnalul de bord
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice