Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul zâmbetului de sub stele
În zâmbet, ai o-ntreagă bucurie
și mă întreb: "Sărutul meu, ar stinge-o,
cu buzele-mi rebele de-aș atinge-o?"
Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!
Și nu-i doar zâmbet: văd o strălucire
când ochii tăi mă oglindesc. E seară
și alte stele-s gata să apară,
dar două mă-nfioară c-o privire.
Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,
dar tace și închide-n el dorința -
n-o vrea dezlănțuită, o subjugă.
Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.
Doi ochi mă ard... îmi tremură ființa,
iar trupul tău... îmi dăruie sentința.
sonet
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice