Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Las
Las dragostea-mi înfometată
Să-și ducă-n cârcă dorul,
Las ochii mei secați să plângă
În hohot dupa el
Și inimii frâu liber las
Sa ardă de nebună,
Iar sufletului golul
Să-l care de stingher.
Las rana vieți-mi să se-arate
În chinuri și în suferință,
Iar timpului în ani îi voi lăsa
Profundul să-i masoare,
Tăcerii, libertatea ne-ngrădită
Să-și strige neputința
Și glas, durerii de-o viață-oi da
Să urle-n gura mare.
Las azi în urmă tot
Nevrând să știu
În mâine ce s-ascunde,
Las lacrimile-nvolburate-n val
Trecutul să-mi inunde.
Las vântului să spargă zarea
Cu greaua mea povară,
Apusului sa înnopteze
Ce-a fost odinioară.
De-o fi-n zadar cu tot ce las
Să ies din neputință,
Las răsăritul să se-așeze
Pe calda-mi suferință.
poezie
de
Angela Mihai
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice