Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un suspin
Un suspin adânc Mă prinde
și vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Iată ceasul suferinței.
Voi să vă rugați mereu.
Însă vai de cel cu-arginții!
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi sunteți ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi aveți comori bogate.
Însă el, vrăjmașul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Și spuneau toți doisprezece:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Deci și noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să șoptim în rugăciune:
Doamne, nu cumva sunt eu?
poezie clasică
de
Costache Ioanid
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice