Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poemul luminii migdalate
* * *
Așa precum e toamna, ce sadic s-a impus
Prin siluirea verii cu glasu-i de tutore
Făcându-și umbra-n ceară cu firavul păiuș,
Vor fi cele mai grele acele prime ore
Când se răcește ceaiul și-n ochii ți se încurcă
Modelul de pe masă cu-n colț de rai promis.
Soldați stau să perinde spre tâmpla care încă
Mai macină la digul ce ușa l-a prezis.
La fel vor fi și primii ani. Vor trece apoi
Când vor toci și masa ce coatele ne-a strâns
La ceai, ca să-l sorbim? Uita-voi de convoi
Și de strâmtoarea zilei, de orbul care a plâns?
Cristaluri verzi scăpate-n teluricul imens
Pe orbitele olive vor epata oglinzi
Căci cea mai grea ți-e viața până vei dai un sens
Luminii migdalate din ochii mari și blânzi.
poezie
de
Tania Ramon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice