Eu vin dintr-un ținut îndepărtat
Acolo-s și munți semeți și năprui,
Munți de gâlceavă cumplită, sudoare, ispită, păcat și dorințe căprui,
Munți împodobiți cu pofte turbate, vise banale, iluzii deșarte și "nu-i! "
Munți grandioși de decepții, speranțe sfăr'mate și umbre verzui,
Cu răcori sudorale ce bine nu fac nicidecât, nicidecum, nimănui,
Munți de nedreptate, asuprire și minciună, ce înșală nădejdea oricui! Acolo-s ape-adânci în clocotire
Ce gem de-ale firii represalii captivante, înveșmântate atent în strălucire.
O strălucire agresivă, ce învolbură, agită și ucide oricare fază de trăire.
Acolo-s ape seci, murii, sărate-amar cu învrăjbire și spirit grav de înrăire,
În ele mișună de toate, de la prostie grav de cruntă la dor suav de nemurire
Și-n ele ticăie-n adânc, o râvnă sfântă, ancestrală, după-o eternă fericire... Vin de unde m-am născut și eu,
Dintr-o lume din care nu sunt; o lume străină, obscură, cu crezul ateu,
Vin dintr-o lume de oameni ce poartă în trup scrijelit, sleit, marmoreu,
Un chip tăinuit, un chip minunat, un chip de etern și suprem Dumnezeu,
Dar susțin că provin dintr-un fel de banal și prostesc Cimpanzeu!
Pe-acesta-l răpesc dintr-o junglă, îl studiază într-una și-l imită mereu! Da, sunt pe Calea veșniciei!
Calea, știți, este Hristos, Domnul care ne așteaptă cu-n ospăț al bucuriei
În Împărăția Slavei, cu-o haină strălucitoare și-o cunună a vredniciei...
Cine lasă alte drumuri și-apucă pe-această Cale, vede Tronul Măreției,
Vede pe Împăratul Slavei, pe Dumnezeu Întrupat și Mielul înjunghiat pe cruce,
Pentru-a lumii greu păcat, Mirele plin de iubire Care-n Slava Lui ne duce!
|
Module dinamice