Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lacteia
mereu atras de Calea Robilor
prin noapte neagră ca o smoală
trec golul circular al snobilor
ș-ajung la fundul plat de oală
intretait de rău cu ape
ce sparge munți în sus din vale
și prin sisteme cu supape
mereu irigă intervale
și cât nu cerc s-agăț privirea
de vre- un reper de vre-o alee
nu văd întărea nici esirea
a Căii Robilor-lactee
ci simt doar gaură de vierme
cu lânced iz de vremi trecute
ș- aud al Romei glas de terme
cu Cartagine-n juru-i mute
eu caut însă viitorul
nu vremile demult apuse
prin gaură tot mut piciorul
spre orizonturi suprapuse
și văd cum cad evenimente
și după aia lin pogoară
din energii în sentimente
și es încetișor afară
ci eu le simț cum se avântă
spre punctul ce-l numim menire
-planeta ce-o numim -Pămîntul
și viața zisă Omenire
am obosit mereu prin hăuri
și rog pre Dumnezeu Preasfântul
să surpe patime și găuri
să-mi dea ca la-nceput Cuvântul...
poezie
de
Iurie Osoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice